Leadbelly (octombrie 1888 - 6 decembrie 1949), minunat tenor şi virtuoz al mai multor instrumente, a rămas în memoria muzicii americane "populare" mai ales ca interpret la chitară double-six, stăpân al unui repertoriu vocal-instrumental uriaş.
Pe numele său adevărat Huddie William Ledbetter, s-a născut pe o plantaţie de bumbac, în Mooringsport, Louisiana. A început să cânte de timpuriu la acordeon, dar a avut un traseu foarte agitat, datorită temperamentului său intempestiv. Astfel, pentru delicte grave (omor sau atac armat, de exemplu) a fost închis în repetate rânduri (1915, 1918, 1930 şi 1939).
Pe John şi Alan Lomax, tată şi fiu, principalii săi promotori, i-a cunoscut în timp ce era a treia oară în detenţie la Penitenciarul Angola din Louisiana, iar cei doi erau într-o campanie de culegere de muzică folk. I-a impresionat, ceea ce a dus nu doar la eliberarea anticipată, ci şi la lansarea ca interpret într-o perioadă marcată de puternica recesiune economică. Printre primele melodii înregistrate acum se numără şi Good Night, Irene, poate cel mai cunoscut cântec al său. Relaţia lor a fost, totuşi agitată, iar afirmarea categorică a lui Leadbelly s-a lăsat aşteptată, poate şi datorită faptului că J. Lomax i-a difuzat mai întâi baladele, şi nu folk-ul de sorginte afro-americană, în care excela.
În februarie 1935 se căsătoreşte cu Martha Promise, cea care avea să îi rămână alături până la sfârşit.
Tot în 1935 J. Lomax renunţă la colaborarea cu Leadbelly, ceea ce produce un mare scandal între ei.
Cântăreţul revine greu; negăsind audienţă decât între adepţii mişcărilor politice de stânga, ajunge să aibă legături chiar cu lideri din această zonă. Totuşi, la fel ca şi Guthrie, se pare că nu a fost niciodată membru al Partidului Comunist.
În 1939 Leadbelly comite un atac armat asupra unui bărbat şi cunoaşte din nou puşcăria, sub acuzaţia de "tentativă de omor". Şi de data aceasta este ajutat tot de un Lomax, fiul Alan, care, după eliberare (1940-41), face din cântăreţul negru o prezenţă obişnuită la emisiunea radio Back Where I Come From a postului CBS de audienţă naţională. Se întâlneşte aici cu o serie de alţi interpreţi de folk, între care Woody Guthrie, Sonny Terry, Brownie McGhee şi Pete Seeger.
Perioada este foarte bună pentru Leadbelly. Înregistrează mult, la RCA, Library of Congress, Moe Asch, sau în California - cele mai bune înregistrări ale sale - la Capitol Records Este primul american de culoare care are succes cu muzica folk şi în Europa.
În 1949, în timpul unui turmeu în Franţa, artistul cedează fizic. Este diagnosticat cu scleroză amiotrofică laterală, o boală degenerativă a celulelor nervoase din sistemul nervos central care controlează mişcările musculare voluntare. Ultimul concert l-a susţinut la Universitatea din Texas, în memoria lui John A. Lomax, mentorul său.
Moare în acelaşi an şi este înmormântat în cimitirul Bisericii Baptiste Shiloh, din Mooringsport, la 13 km vest de Blanchard, Louisiana. Are o statuie în mărime naturală în Shreveport.
Leadbelly are un loc important în istoria folk-ului mai ales ca un specialist al chitarei double-six (chitara cu 12 corzi), deşi a cântat la multe alte instrumente. Avea o voce înaltă şi foarte puternică. Moşternirea sa muzicală este deosebit de bogată, repertoriul său fiind prelucrat de mulţi alţi interpreţi. Cotton Fields, House of the Rising Sun, sau Black Betty sunt câteva dintre cele mai importante melodii ale lui.
Pentru cine doreşte să audă câteva dintre interpretările sale, vedeţi Good Night, Irene, House of the Rising Sun, Black Betty, sau Cotton Filds.
sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Lead_Belly şi http://fr.wikipedia.org/wiki/Leadbelly
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu