Din istoria folk-ului (2): Joe Hill

  Muncitor american itinerant, Joe Hill (Joel Haaglund, 7.10.1879 - 19.11.1915) se numără printre părinţii muzicii folk, de largă respiraţie şi la noi. 
  Suedez la origine, emigrează în Statele Unite (1902), unde practică numeroase meserii şi circulă mult. Cunoaşte, astfel, situaţia muncitorilor americani, cu a căror cauză se va identifica. În 1910 intră într-unul dintre sindicatele puternice ale vremii, Industrial Workers of the World (IWW), încercând să ajute la organizarea mişcării protestatare muncitoreşti. În 1914, în timp ce era angajat la una dintre minele din apropiere de Salt Lake City, este acuzat de uciderea lui J.G. Morrison şi a fiului acestuia, Arlin Morrison. După un proces controversat, în timpul căruia Joe Hill a negat fapta cu obstinaţie, a fost condamnat la moarte. A ales să fie împuşcat, iar sentinţa a fost executată la 19 noiembrie 1915.
 Activitatea anti-sistem, întrebările asupra corectitudinii procesului, ţinuta din timpul acestuia, dar mai ales muzica şi moartea lui Joe Hill l-au transformat pe acesta într-o legendă. În dimineaţa de 20 nov. 1915, New York Times clama profetic că execuţiai îl poate "face pe Hillstrom (numele american complet al lui J.H., n.m.) mai periculos pentru stabilitatea socială decât era pe când trăia" şi că faima lui va creşte în viitor. 
  Muzica pe care a creat-o, adesea pe melodii cunoscute deja, are ton protestatar şi era menită să contribuie la întărirea mişcării sindicale la care autorul ei aderase. A fost preluată ulterior şi de alţi reprezentanţi ai genului.
  Îi aparţin cântece precum "The Preacher and the Slave", "Casey Jones - the Union Scab", sau "There is Power in the Union".
(sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Joe_Hill şi http://www.joehill.org/ )