O întâmplare adevărată, povestită de una dintre protagoniste:
Erau două studente prietene. Se cunoscuseră la Banca la care lucrau amândouă, colege de ghişeu, ca să îşi poată plăti studiile. Ritmul era epuizant - mulţi clienţi, programul prelungit, ele tinere şi nededate cu treburile astea.
Într-o seară, ameţite de feţe, bunăvoinţă, zâmbet-mască şi, desigur, bani, cifre şi monitor, ies de la program şi, ca să scurteze "lungul drum al zilei către noapte", adică al lor către duş şi somn, urcă, povestind, într-un taxi. Prinse de sporovăială şi decuplate de la realitate, îl ignoră pe şofer total. Acesta, după o clipă, se întoarce spre ele să pună fireasca întrebare. Dar, una dintre fete, prinzând în fovea laterală chipul orientat frontal spre ea, se întrerupe zâmbind automat: - Da, bună seara, cu ce vă putem ajuta? - A...ă, să îmi daţi adresa la care să vă duc, dacă se poate...
Cum să îi zic, efectul epuizării, sau al corporatismului? Aveau, totuşi, doar 20 de ani! Mă întreb şi eu, fără pretenţii de originalitate: Lumea noastră, încotro?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu